I against I

Acum 9-10 ani mi se părea că 27 e o vârstă bună ca să mori. Muhahaha! U know... Janis, Morisson, Cobain, Hendrix, plus o cârcă de poeţi simbolişti minori. Mi se părea că am timp suficient să întorc lumea cu curu’n sus. Am reuşit să-mi întorc stomacul pe dos, să-mi inversez ciclul noapte-zi, să uit franceza pentru engleză şi să mă îngraş fix 10 kilograme. Lumea, în schimb, e bine-merci. Pam-pam.

Mă gândeam cum ar fi să mă întâlnesc cu Tăuşance de acum 10 ani. T1. Eu la T1. Terminam liceul, eram categoric, antisocial, ferm în opinii şi mândru că sunt timişorean. Mă gândeam cum ar fi să mă întâlnesc cu T1, dar aşa, din întâmplare, în club, la un concert, în Vamă... Să nu fie o întâlnire de filme SF, care declanşează un bucle cauză-efect paradoxale, distruge cuantumul spaţio-temporal şi îi dă dureri de cap până şi lui Stephen Hawking. Să ne întâlnim şi să nu ne dăm seama că suntem aceeaşi persoană. Să intrăm aşa... în vorbă. Pam-pam.

Nu cred că T1 m-ar simpatiza prea mult. I s-ar părea că sunt superficial, că ţin prea mult la haine, că ascult muzică proastă şi beau Jim Beam ca să mă rup în figuri. I s-ar părea că am un job de căcat, că fac reviste patetice şi consumeriste. Nu i-ar păsa de argumente. I-ar fi ruşine cu mine, poate s-ar enerva că mă dau la gagica lui. S-ar simţi în schimb superior, lejer neînţeles, ar trânti o poezie plină de clişee şi s-ar întoarce liniştit acasă. Pam-pam.

Eu l-aş vedea provincial, plicticos în blugii-negrii-tricoul-gri-bocancii-diformi-cămaşa-cadrilată, capsoman cu discuţiile pe repeat despre jazz şi blues, retrograd în opinii politice şi patriotisme (regionale sau nu). Slab ca un mâţ, nu va reuşi să ţină pasul la băutură, poate va ajunge chiar să vomite la baie. M-ar exaspera cu fumul de Carpaţi şi teoriile despre ţigările tratate chimic. Mi-ar fuma însă Marlboro Lights-ul fără nici cea mai mică ezitare. Nu m-aş supăra. Pam-pam.

Sper măcar că i-ar plăcea ce scriu. Că mi-ar cere cărţi împrumut, sau le-ar lua pur şi simplu. I-aş împrumuta cu plăcere ultimii 50 de lei convins că nu-i mai voi primi niciodată înapoi. L-aş asculta povestindu-mi entuziasmat depre Camus. Nu l-aş întrerupe. Mi-ar umple capul cu texte din Nichita. Cred că aş putea să-l învăţ nişte texte despre cum să agaţe fete mai eficient. Cum să le păstreze n-aş stii să-i zic, până nu aflu şi eu de la Tăuşance 3, ăla de peste încă zece ani. Pam-pam!

37 de ani mi se pare o vârstă potrivită să te însori. Ai timp suficient până atunci să întorci lumea cu curu’n sus. Pam?