Uitaţi de „The Simpsons”! Lasaţi glumele din „South Park”! Ştergeţi „Futurama” de pe hard! „Family Guy” este noua nebunie în domeniul serialelor de desene animate pentru adulţi. Deşi primul sezon a ieşit pe piaţa din State acum vreo 7 ani, TVR 2 a început să-l difuzeze de abia acum, sub numele (ne)inspirat „Familia mea dementă”. Mai bine mai târziu decât niciodatată. Adică în jur de 12 jumate, de joi până vineri.

„Family Guy” este un desen animat aberant, ironic, obrazic şi lipsit de orice inhibiţii. „Personajul principal” e o familie americană (aproape) tipică: un tată de familie obez şi iresponsabil, o soţie casnică şi iubitoare, o fiică adolescentă complexată şi depresivă, un fiu grăsuţ şi simplu la minte, un câine intelectual, vorbitor şi alcoolic şi... un bebeluş-geniu-al-răului care vrea să cucerească lumea. Toate tabuurile familistului american (de unde şi titlul, dah!) sunt dărâmate sistematic, episod după episod: de la extremism religios, la homosexualitate; de la alcoolism la fetişuri sexuale. În serial mai apar la grămadă în scheciuri aberante: Poliţiştii Siamezi, Isus, Vecinul Obsedat Sexual, Dumnezeu, Nudistul-Misterios -Uns-Cu-Miere, Bătrânul Pervers, Primarul Psihotic etc.

Serialul a prins iniţial foarte bine în mediile universitare, cucerind mai apoi toate redutele audienţei, chiar dacă a avut pauze de câţiva ani în care Fox, televiziunea care îl difuzează în SUA, a considerat că e prea curajos pentru cifrele de rating obţinute. Între timp a ajuns un succes internaţional, nu fără câteva acuzaţii de plagiat din partea creatorilor serialului „The Simpsons”. Nouă nu ni se pare că are vreo treabă şi, oricum, dacă ajung producătorii „The Simpsons” să fie geloşi pe tine, înseamnă că ai reuşit în viaţă. Ţineţi cont şi că primul episod a fost realizat cu un buget de doar 50.000 USD.

Între timp (2005) a apărut şi un lungmetraj bazat pe serial – „Family Guy Presents: Stewie Griffin - The Untold Story”. Poate fi văzut cu lacrimi de râs în ochi chiar dacă nu ştii serialul. Oricum, e foarte probabil sa devii un fan înrăit.

Tăticul fenomenulului „Family Guy” este Seth MacFarlane, scenarist de mare inspiraţie artistică vinovat şi de câteva episoade din nemuritoarele „Johnny Bravo”, „Cow and Chicken" şi "Dexter's Laboratory". Vorba vine scenarist, pentru ca omul nostru este un talent polivalent, fiind vocea din spatele a peste 10 personaje, masculine şi feminine, din serialele „Family Guy” şi „American Dad”. A mai scris şi scenariile de la "Ace Ventura: Pet Detective" şi „Life of Larry”. În timpul liber, s-a jucat şi de-a actorul apărând episodic în "Gilmore Girls" şi „Star Trek – Enterprise”. Un personaj „multitasking”, un serial de senzaţie. Puteţi să vă familiarizaţi cu personajele la , iar dacă aveţi chef de câteva episoade (de probă) încercaţi la.

În 2001, Seth MacFarlane a ratat la mustaţă (jumătate de oră) unul din zborurile deturnate spre World Trade Center. A comentat plin de umor negru (ca de obicei) evenimentul, mulţumindu-i public agentului care s-a ocupat cu rezervările. Cu sau fără legătură, ironizând în stilul caracteristic paranoia post 9/11, a lansat un nou serial – American Dad, în care este vorba despre familia unui agent CIA, gata de orice pentru a-şi apăra ţara şi familia de inamici reali, dar mai ales imaginari.

mai nou nu ne despărţim lacrimogen cu uşi trântite şi pulovere returnate la cafea.
ne trimitem piese mustrătoare şi lăcrămoase pe gmail, ne dăm apoi invisible pe mess, ne certăm tandru prin posturi de pe bloguri, ne scoatem isteric reciproc din listele de recomandări de pe aceleaşi bloguri (cel mai grav, am suferit ca un câine), ne dăm delete la numere din telefoane. singurul gest teatral care-ţi rămâne e să arunci cartea de vizită. un atavism.
mă beep pe ea de tehnologie şi comunicare interpersonală schizofrenă. vreau circ şi scene, pahare de vin în faţă şi telefoane la 3 noaptea. sunt perfect de acord cu baronu' care zice "vreau ca pana imbatranesc sa nu se mai inventeze nimic, sa nu rada nepotii mei ca nu stiu sa umblu cu teleportarea ori interfata neuronala."
sunt atât de fragil în faţa noilor tehnologii combinate cu amoruri că n-am înţeles nimic din "The Hitchhiker's Guide to the Galaxy". mi-a fost milă doar de sărmanul englez căruia-i fuge gagiga cu un căpitan de navă stealară. am lăcrimat discret, chiar dacă era o comedie, dar mi-am şoptit că e de la rezoluţia proastră a monitorului. emotionat de-am uitat sa scriu cu diactrice. cum era shortcut-ul ăla? Control-shift sau control-alt-del?

Vad ca se joaca prinsa pe referinte urbane. Mi-a transmis-o Rucs, ma conformez...

Trei locuri pe care le iubesc in Bucuresti:

- Horei, Lirei - stradute cu vile moderniste f. cool. Dinstre Foisor cum mergi spre Iancului. Spectaculos, mai ales vara.
- Pasajul Vilacrosse.
- Piata Matache si imprejurimile.








Trei locuri pe care le detest in Bucuresti:


- Piata Obor,
- Mall-ul,
- Podul Grant.









Trei locuri in care ies cu prietenii:

- Galeria UNA,
- Festival '39 (10x Sandra),
- OTA.











Trei lucruri pe care un vestic nu le-ar intelege in Bucuresti:

- terasa cu mici si bere la halba de la Foisor care e deschisa si iarna la minus 20 de grade + viscol,
- pornirea instinctiva a majoritatii de a da tzepe,
- trotuarele pline de masini.

Cartier cartierist: Crângaşi
Cartier cool: Foişot

Acestea fiind zise ii provoc pe The Dude si Bucurenci, de placerea contrastului, nu de alta.