S-a sesizat nenorocitu', a răspuns textier şi bucurenci.
Vorbesc despre manele şi posibile Apărări ale Maneleleor. N-o să exagerez cu retorica şi vă răspund din experienţa mea de DJ.

Aşa DA,

Aşa NU!


PS:
Mai nou, Şuie se iau singuri la mişto când prestează "Pentru Inimi" în concert, ei considerând-o textual "manea!". La fel de gingaş şi autoironic trimite la origini şi piesa lui Junkyard "Sânge" care circulă în bootleg momentan ("Avem sânge-n coaie, sărim la bătaie"). Oricum, oricine foloseşte DC ştie că (în calculatorul mediei statistice) Şuie (oh-la-la, c'est cool), stă bine-merci în folderul de SuperHouse, coleg cu Manele la Maxim Remix 2006 August.

Aşa că aveţi grijă la ce ascultaţi de fapt, înainte să săriţi cu gura pe manele. Că de la Guţă...

...la raggaeton e doar juma de pas de dans. Şi la ei se aruncă cu parai. Doar că pare mai cool.

Uitaţi de „The Simpsons”! Lasaţi glumele din „South Park”! Ştergeţi „Futurama” de pe hard! „Family Guy” este noua nebunie în domeniul serialelor de desene animate pentru adulţi. Deşi primul sezon a ieşit pe piaţa din State acum vreo 7 ani, TVR 2 a început să-l difuzeze de abia acum, sub numele (ne)inspirat „Familia mea dementă”. Mai bine mai târziu decât niciodatată. Adică în jur de 12 jumate, de joi până vineri.

„Family Guy” este un desen animat aberant, ironic, obrazic şi lipsit de orice inhibiţii. „Personajul principal” e o familie americană (aproape) tipică: un tată de familie obez şi iresponsabil, o soţie casnică şi iubitoare, o fiică adolescentă complexată şi depresivă, un fiu grăsuţ şi simplu la minte, un câine intelectual, vorbitor şi alcoolic şi... un bebeluş-geniu-al-răului care vrea să cucerească lumea. Toate tabuurile familistului american (de unde şi titlul, dah!) sunt dărâmate sistematic, episod după episod: de la extremism religios, la homosexualitate; de la alcoolism la fetişuri sexuale. În serial mai apar la grămadă în scheciuri aberante: Poliţiştii Siamezi, Isus, Vecinul Obsedat Sexual, Dumnezeu, Nudistul-Misterios -Uns-Cu-Miere, Bătrânul Pervers, Primarul Psihotic etc.

Serialul a prins iniţial foarte bine în mediile universitare, cucerind mai apoi toate redutele audienţei, chiar dacă a avut pauze de câţiva ani în care Fox, televiziunea care îl difuzează în SUA, a considerat că e prea curajos pentru cifrele de rating obţinute. Între timp a ajuns un succes internaţional, nu fără câteva acuzaţii de plagiat din partea creatorilor serialului „The Simpsons”. Nouă nu ni se pare că are vreo treabă şi, oricum, dacă ajung producătorii „The Simpsons” să fie geloşi pe tine, înseamnă că ai reuşit în viaţă. Ţineţi cont şi că primul episod a fost realizat cu un buget de doar 50.000 USD.

Între timp (2005) a apărut şi un lungmetraj bazat pe serial – „Family Guy Presents: Stewie Griffin - The Untold Story”. Poate fi văzut cu lacrimi de râs în ochi chiar dacă nu ştii serialul. Oricum, e foarte probabil sa devii un fan înrăit.

Tăticul fenomenulului „Family Guy” este Seth MacFarlane, scenarist de mare inspiraţie artistică vinovat şi de câteva episoade din nemuritoarele „Johnny Bravo”, „Cow and Chicken" şi "Dexter's Laboratory". Vorba vine scenarist, pentru ca omul nostru este un talent polivalent, fiind vocea din spatele a peste 10 personaje, masculine şi feminine, din serialele „Family Guy” şi „American Dad”. A mai scris şi scenariile de la "Ace Ventura: Pet Detective" şi „Life of Larry”. În timpul liber, s-a jucat şi de-a actorul apărând episodic în "Gilmore Girls" şi „Star Trek – Enterprise”. Un personaj „multitasking”, un serial de senzaţie. Puteţi să vă familiarizaţi cu personajele la , iar dacă aveţi chef de câteva episoade (de probă) încercaţi la.

În 2001, Seth MacFarlane a ratat la mustaţă (jumătate de oră) unul din zborurile deturnate spre World Trade Center. A comentat plin de umor negru (ca de obicei) evenimentul, mulţumindu-i public agentului care s-a ocupat cu rezervările. Cu sau fără legătură, ironizând în stilul caracteristic paranoia post 9/11, a lansat un nou serial – American Dad, în care este vorba despre familia unui agent CIA, gata de orice pentru a-şi apăra ţara şi familia de inamici reali, dar mai ales imaginari.