Asha cum un samurai adevarat mediteaza in fata unui cires inflorit, eu intru in contact cu adevarurile esentiale citind profiluri de fete de pe hi5.com sau prietenii.ro (cand vreau ceva mai hard). Orice zana de Colentina care se viseaza Andreea Marin isi incepe fascinanta expunere a desuurilor personalitatii cu una din vorbele de duh: " urasc ipocrizia", "vreau un baiat sincer", "minciuna si falsitatea ma dezgusta". Adik cu o mare tampenie. Minciuna, ocultarea adevarului in diverse forme este lucrul care ne face sa ne trezim dimineata si sa ne preparam o cafea si nu o supradoza de diazepam.
Sinceritatea e o marlanie! Oricat de mica ar fi legatura cu realitatea, intrebari gen "Ai mai slabit?" sau remarci extatice gen "Ce bine-ti vine fusta asta!" fac si vor face furori. Nimeni, absolut nimeni, nu vrea sa auda adevarul. Nimeni nu vrea sa auda ca s-a ingrasat, ca arata mahmur, ca a scris un articol prost, cae un amant mediocru, sau ca e un imbecil plictisitor.
Daca nu poti sa minti, taci! Daca cineva insisita sa-ti spuna adevarul, e un om rau. Sterge-l de pe lista de messenger, din telefon, din viata ta. Sau fa-ti-l prieten foarte apropiat, astfel incat la orice abuz de adevar, sa nu te mai poti supara pe el sau sa-i poti spune degajat "Mata-i curva!". Sinceritatea ar trebui sa le fie permisa doar rudelor de gradul 1 si pritenilor foarte apropiati.
Sinceritatea e buna pentru prosti! De cand lumea si Pamantul am ridicat la rang de arta Fictiunea, am ascultat infiorati povesti cand eram mici, am plans la filme si am aplaudat la teatru. Am semnat implicit un pact prin care am zis "Adevarul e o treaba buna, dar nu ne intereseaza!" Cu toate astea, din cand in cand, calcam pactul si ne lasam sedusi de adevar. Pentru recidivisti propun cariere de taximetristi sau bodyguarzi, dar si obligatia de a urmari doar Telenciclopedia si alte documentare. In reluare si in in bucla.
Sinceritatea e antisociala! Contractul social, fictiunea general acceptata de teoriticienii clasici, stipuleaza implicit minciuna. Chiar daca e scris cu litere mici, paragraful in care ne obligam la minciuna exista. O societate in care ne-am arunca adevarul, ura mocnita si resentimentele in fata, ar fi mai ingrozitoare decat o dictatura militara. valabil si pentru dragoste, dorinta, pasiune. Ca sa putem trai impreuna trebuie sa mintim si sa ne mintim. Sa zambim cand nu avem chef de asta, sa mimam orgasme sau obedienta, sa facem complimente cand am vrea sa rupem gaturi sau sa sfasiem fuste.
Hai sa lasam adevarul pe seama specialistilor, gnoseologi, epistemologi sau logicieni. Data viitoare cand ne intalnim spuneti-mi ca faceti bine, ca totul e OK, ca imi sta bine cu sapca si ca TOTUL VA FI OK! Bine?
Friday, May 12, 2006
Subscribe to:
Post Comments
3 comments:
Bei d amulte mai observi tu de la fetele astea de pe HI5 ;)
Honesty is overrated it's true..dar eu raman la pararea ca e un act de curaj si vreau sa ma laud ca am curaj ;)
ya'o cum vrei dar eu spun k gresesti. nu vreau sa expun niste kitch-quote'uri gen "the truth shall set you free" dar o persona ce traieste in minciuna va incepe sa creada in minciuna. in felul asta se instaureaza falsitatea si omul ala se pierde in minciuna.
aaa si postand faptul k tu minti de obicei, e o minciuna sau spui cumva adevarul?
jay, daca o dai si tu in sofisme se duce dracului logica formala :)
Post a Comment