Seducţie şi nicotină.

Nu ştiu alţii cum sunt dar mie mi-e dor de vremurile când în filme fumau personajele pozitive şi nu doar the bad guys. Bine, în aceleşi filme Jim Beam-ul era folosit pe post de defibrilator, Prozac, aspirină, pastilă de a doua zi... şi funcţiona. Bine, era genul de filme în care o palmă peste fund era considerată un compliment suprem pentru o damă bine. Nu vreau să intru într-un debate despre corectitudine politică, în forme pure sau contaminate, nu vreau nici să mă dau în bărci despre cenzură şi neo-puritani. Nu, nu... Îmi aprind o ţigară şi continui smooth ca tutunul de Marlboro.
Am văzut de curând Thank you for smoking şi am râs tare. La un moment dat, un specialist în lobby e pe punctul să facă product placement-ul vieţii - într-un film SF, Pitt şi Jolie îşi fumează ţigara de după într-o navă spaţială, în imponderabilitate. Nu îi iese, dar ar fi fost cool. În filmele noi nu mai fumează nimeni (doar Constantine, dar şi el se lasă). Nu mai bea nimeni pe bune, doar se stă cu sticla în mână (nu ai voie să sugerezi că alcoolul ar fi cool). Nasol!
Când m-am apucat de fumat am început cu Marlboro roşu pentru că îl fumaseră Morisson şi Gainsburg. Mi se părea că aprinsul de două ţigări, dintre care una pentru partener, era o mărturie indubitabilă de iubire. Fumatul era SEXY, împotriva tuturor evidenţelor. Bine, era o vreme când şi bomba atomică părea o soluţie de negociere rezonabilă. Ce vremuri!
O să mă las de fumat probabil. Vom fi şi noi alungaţi din cârciumi (patronii irlandezi au cam intrat în panică când s-a interzis definitiv fumatul în locuri publice, afacerile scăzând brusc). Vom ieşi pe balcoane la firmă, pe ger şi zloată. Vom fi stigmatizaţi, hărţuiţi de campanii TV şi print, vânaţi până la ultimul. Vom mesteaca toţi gumă, vom câştiga kilograme în plus, bine distribuite în muşchi crescuţi la sală, vom avea respiraţia proaspătă şi tenul mai tânăr.
La beţie sau în momente de rătăcire vom privi melancolici filme vechi necenzurate (cumpărate pe sub mână, evindent) sau site-uri unde fumatul e la fel imoral ca porno-ul, în timp ce ne vom juca deschizând şi închizând un Zippo.
Rucs scria la un moment dat că orice scriitor fumător TREBUIE să aibă măcar un personaj care fumează. Şi să-l facă simpatic şi cool. Eu am început deja:

„Auzi, ştii că peste 40 % din bucureşteni suferă de afecţiunii respiratorii?” m-ă întrerupse Moro cu vocea lui deranjant de nazală.. O face de obicei. Nu are pretenţii că mi-ar suporta literatura şi nici nu încearcă s-o ascundă. „Rinită cronica, bronşită, astm bronşic, laringite, traheită, tusă spastică... avem de toate...”, continuă în timp ce manipula expresorul antic cu ornamente cromate. Se întoarse la masă cu două căni pline. Desperecheate. „Suntem campini la poluare. La faza cu trasul pe nas a fi trebuit să adaugi nişte lucruri. Dioxid de sulf, dioxid de azot, compuşi organici volatili, monoxid de carbon, hidrocarburi aromatice, plumb. Mă mir cum de mai avem miros.”. Cu satisfacţia punctului pus pe I îşi aprinse tacticos o ţigară şi trase mai aproape scrumiera improvizată într-o tăviţă pentru pansamente sterile. Marlboro roşu. Ajunsese deja la al doilea pachet după cantitatea de mucuri din faţă. Tuşi „Mi-a plăcut aia cu camerele de gardă, oricum.”

Punem pariu că nu trece de cenzură?