Drogurile – ultima frontieră...

...a pudibonderiei româneşti. Sau ceva. Nu vi se pare ciudat că suntem o ţară în care nu se vorbeşte pe bune despre droguri? Nu? Nu aveţi cum să mă contraziceţi... În spaţiul public avem doar o reprezentare superficială şi stupidă a fenomenului, adică:
- blam de presă plin de locuri comune şi limbaj de lemn („stupefiante”, „moartea albă”, „captură importantă”, „traficanţii riscă...”). indiferent de substanţă, cantitate şi destinaţie, consumatorii sunt CEI RĂI, iar presarii (erijaţi în NOI POPORUL) sunt(em) CEI BUNI ŞI FĂRĂ PRIHANĂ. WTF? Copy-paste-urile din comunicatele poliţiei nu diferă prea mult de textele despre „capitalismul dec adent” şi „flagelul drogurilor” din almanahurile anilor ’80. Adică sunt desincronizate şi deloc imparţiale. Sunt teze, nu informaţii.
- blam masiv al „common people”. „Drogatule” & „Pastilatule” sunt jigniri la fel de frecvente şi expresive ca „Poponarule”. Problema e că proto-political-corectness-ul de pe la noi nu se îngrijeşte de discriminarea consumatorilor de substanţe interzise. De ce i-ar păsa de nişte paria, nu? Păi, nu! Tocmai de asta e importantă toleranţa, pentru că trebuie să „acopere” toate minorităţile.
- zâmbete şi limbaje codate printre cunoscători. 2 documentare. Câteva romane. Ăhh, ce mai era?

Deşi toată lumea merge în vacanţe la Amsterdam, deşi avem sute de magazine care vând foiţe, fără să vândă tutun de rulat, deşi în farmacii se dau în draci seringi de unică folosinţă după 10 seara, deşi avem o naţie de gospodine (în)dopate cu barbiturice... avem o jenă când vine vorba despre droguri. Nu apar în producţii video româneşti (când apar sunt atât de prost înţelese, încât transformă filmul automat în comedie), nu apar în talk-show-uri (deşi pariez că AG şi Călinescu au intrat varză pe post măcar o dată – se vedea că Visine-ul nu mai făcea faţă), nu apar în cărţi (Bucurenci şi Ianuş ce s-au mai riscat). Cu hip-hop-ul ce ne mai scoatem şi noi pârleala! Dar nici hip-hop-ul nu are loc în grile sau, Doamne fereşte, prime time

Puii mei, România fumează, avocaţi şi procurori fumează, jurnalişti fumează, lideri de opinie sunt sparţi, poate şi Băsescu a tras un cui la un moment dat! Fumăm şi tăcem. Suntem sute de mii şi foarte mulţumiţi cu şmecheria noastră... Cei care-şi dau cu părerea încurcă cannabisul cu heroina şi cred că haşişul e un fel de metadonă. Adică sunt mai ambigui decât legislaţia. No offense, dar nu merge aşa.

Problema drogurilor nu figurează pe agenda politicienilor. Cauzează la sondaje. Cum nu au figurat nici serviciul civil alternativ, strategiile ecologice, problema minorităţilor (altele decât cea maghiară) etc. Mizilicuri! Avem treabă cu integrarea. Păi tocmai asta! Integrarea ar presupune studii naţionale, institute de cercetare, proiecte legislative, think tank-uri, statistici relevante. Despre droguri. (Şi )despre droguri. Sau măcar puţină onestitate. Ochii închişi nu rezolvă probleme. N-au făcut-o niciodată. Suntem în stadiul de brainstorming, aşa că putem să spunem tâmpenii. Încă.

Încep eu, bine? Ce-aţi zice să declarăm Vama Veche şi 2 Mai – zonă liberă pentru iarbă? Un fel de Amsterdam de vară... oricum cam asta se întâmplă deja. Pariem că ne umplem de turişti? Putem să uităm liniştiţi de telegondole şi alte planuri guvernamentale pentru revigorarea turismului de pe litoral. Ne trebuie doar o discuţie deschisă şi un pic de cojones. Care faci un filtru, frate?

Deci ce să fie? Debate public sau glume proaste de genul asta?