Cât costă un Gorzo?

Am citit pe undeva (mi s-a şi confirmat mai apoi) că într-un reportaj difuzat de TVR Cultural picturile lui Gorzo aveau porţiunile explicite blurate. În mare, cred că ar fi vrut să blureze toată expoziţia, având în vedere că, de obicei, tot ce expune Gorzo suferă de priapism. E mai greu să blurezi artistul care se joacă dezinvolt de ceva vreme cu coardele sensibile din/la cultură.





Dacă habar n-aveţi despre ce vorbesc daţi o tură pe la MNAC să-i vedeţi expoziţia „Indian Lava & Ritz Mood Guru Present Salve Fiat Romuli Nepus", recomandată de H'art. Expoziţia e o abatere de la regulile româneşti din domeniu: e surprinzător de consistentă, coerentă şi actuală. Şi totuşi e pictură! Clonată cu alte tehnici (colaj, aerograf etc.). Parter plus etaj. Artă şi meserie!
Mai aveţi timp până pe 15 decembrie.




Ce-mi place la Gorzo e că nu se sinchiseşte de mode, grupuri, tendinţe, că nu-şi pierde timpul cu liste de discuţii, demonstraţii sterile de new media sau cu manifeste generaţioniste. Omul pictează! La greu! Suficient cât să umple un spaţiu de expunere generos cu lucrări din ultimii doi ani. Că vezi şi meşteşugul sau minuţiozitatea, nu doar intenţia. Că are umor. Că deconstruieşte. Că a construit înainte de asta.



O temă uşor identificabilă în expoziţie este satul românesc de la ora 5, plin de candoare dar şi de candidoză, brut şi brutal, idilic şi violent. Satul lui Gorzo este satul violurilor şi al topoarelor lungi, al somnului de la 8 seara la 4 dimineaţa care naşte monştrii, al cumetrelor-moaşe-castratoare, un Maramureş care i-ar fi plăcut lui Terry Gilliam şi lui Wes Craven. Manipularea mediilor naşte pokemoni folclorici şi cuscre cu erecţii, o necrofilie a la Săpânţa a idilicului rural aflat la parastas.



Erecţiile creative sau efective ale lui Gorzo mă fac să-mi amintesc că indiferent de cât de metrosexual sau urban ai fi, ai nevoie de pulă pentru a face sex. Ceea ce nu e atât de rău, până la urmă.

Mulţumiri lui Dragoş Savu pentru suportul vizual.