Sitcom sau soap opera?

Sezonul 1

Pe vremuri locuiam, împreună cu o mână de prieteni, într-un sitcom. Eram duşi cu capul rău, aveam job-uri fanteziste în care nu credeam nici noi, lumea ne bârfea discret, dar ne lăsa în pace. Locuiam la grămadă, era şi o pisică, alekoo dispărea de acasă cu lunile, plecam în vamă pe weekend şi ne întorceam toamna, parcă eram şi la facultate. Râdeam în prostie, cu sau fără motiv. Nu prea aveam bani, dar aveam bere. Fumam viceroy, lucky sau lm. Full flavor. Era destul de OK.

Sezonul 2

Acum, aceeaşi prieteni, sau alţii noi, au început să meargă la psiholog. Fashion-editor-ii de la revistele unde prestăm sunt în mare parte gay, iar noi am început să ne adăugăm câte un "manager" la titlul funcţiei. Avem maşină de servici, ipod, laptop, rate, emisiuni şi articole. Suntem peste tot, la ota, radio, televizor, van dyck, amsterdam şi oraşul omonim, embryo. nu avem bani prea mulţi, dar avem credit. Unii s-au apucat de yoga, alţii s-au lăsat de fumat, unii s-au apucat de facultate, alţii s-au lăsat duşi cu bursa. Fumăm lights. Bem long drink-uri & burbon sec. Mâncăm în oraş. E destul de OK.

Franciza

Nu ştiu dacă aţi observat cum serialele cool încep să se ducă naibii începând cu al treilea sezon. Sub pământ SRL era genial în primele episoade, cinic, noir, macabru. A devenit un fel de Beverly Hills pe final. La fel West Wing. La fel E.R.. La fel... Dacă un sitcom îşi permite să devină repetitiv din cauză de fani fideli, vezi Seinfeld sau chiar Bundy; drama-urile se împut pe an ce trece. Şi tare mi-e frică că o să eşuăm în soap opera, uitand cine cu cine şi de ce. Aştept să aud cum Rucs se bate cu Fane pentru şefia corporaţiei, cum Alekoo se întoarce din Amazon, după ce-l crezusem mort, cum Alina descoperă că e sora mea geamănă. Nu va fi de loc OK.